Noua securitate-partea a II-a. Caracatita ICR- “bratul” Budapesta- Brandusa Armanca

Foto: Cotidianul

Dezvaluirile legate de ICR si de stipendiatii si/sau profitorii acestui institut, au continuat ieri intr-un ritm ametitor.

Andrei Badin da lovitura si ne arata cu ce se ocupa angajatii ICR-ului.

Karina il ridiculizeaza cu mult talent, pe Patapievici, analizandu-i penibila argumentatie de la conferinta de presa a ICR-ului.

Alandra ne-a spus cine erau laudatorilor ICR, prezenti la conferinta de presa de la Carturesti. Tot Alandra, despre frustratii de la ICR.

Au fost destui cei care, dintr-un motiv sau altul, s-au inghesuit sa ne spuna ca ne ocupam de linsaje, si ca in fond nu are nicio importanta ce au facut inainte, cei care conduc astazi ICR-ul – functionari ai statului roman.

Ei bine, este extrem de important sa stim cu ce s-au ocupat cei care compun gasca lui Patapievici, pentru ca numai asa vom reusi sa intelegem , de ce actiunile din prezent ale acestora nu au absolut nimic in comun cu interesul public romanesc, pe care in mod teoretic, acestia ar trebui sa il serveasca.
Imaginea de “societate civila” sau de “voce a poporului” fabricata de serviciile secrete, celor care compun gasca de mai sus, este folosita numai pentru a manevra marea masa a votantilor, si pentru a influenta opiniile cercurilor decizionale externe.

Mediocrii, labili psihic, paranoici, toti acesti “intelectuali-crema societatii civile” reprezinta fauna apta de a deveni instrumentul de lucru al noii Securitati. Toate serviciile (indiferent de menirea lor legala) se bat in acesti ani pentru “piata” interna, pentru puterea de a gestiona Romania pentru un orizont de timp cat ma lung. Putere, bani, mondializare (si serviciile secrete traverseaza acest proces). In rest vorbe goale pentru Rapoartele anuale din Parlamentul Romaniei.

Unul din “bratele” importante ale caracatitei portocalii de la ICR- directorul ICR Budapesta BRANDUSA ARMANCA , nu face nici domnia sa, exceptie de la regula enuntata anterior.

Armanca face parte din categoria “ofiteri ai vechiului regim cu potential de a fi reciclati“. Ceea ce s-a si intimplat. In pregatirea preluarii puterii portocalii a existat o retea bine construita: Mona Musca (raspundea in primul rind de gestionarea “societatii civile”, dar se lega foarte bine si cu “presa”), Raluca Turcan, Mircea Toma, Ioan T. Morar (prieten intim al lui Mihaies), Preoteasa (de la Hotnews), cei trei corifei de la CNSAS- Patapievici, Dinescu si Plesu, Rodica Culcer si fostul ei sef si mentor Iosif Boda, si multe alte cozi de topor (nu neaparat constiente ci doar “trepanatii”), plus mercenarii de serviciu. Garnizoana portocalie si-a facut comandamentul la RealitateaTV de unde coordona toate celelalte unitati combative: Evz, Hotnews, Catavencu si celelalte segmente de presa care nu erau complet ocupate ci doar partial.

Asadar, pentru o cat mai buna intelegere a prezentului, iata noi amanunte din trecutul profesional al doamnei Brandusa Armanca- subalterna domnului H. R. Patapievici:

1. Numita la conducerea TVR Timisoara in 1996, Brînduşa Armanca a condus studioul TVR Timisoara cu cumul de funcţii, fără a avea cartea de muncă adusă de la Universitatea de Vest, acolo unde işi avea activitatea de bază, la SRTV şi fără a ocupa postul prin concurs sau examen.

2. Deşi avea două norme întregi ( la Universitate şi la televiziune), în 1998 spre exemplu a reuşit să acumuleze peste 110 zile de deplasări, din care: în ţară 47 zile lucrătoare, adică peste 2 luni lucrătoare şi peste 65 de zile calendaristice în străinătate (circa 15 zile in Austria, o săptămână în Germania, deplasări scurte de una sau două zile în Ungaria, Iugoslavia, în Portugalia – 6 zile, Franţa – 21 zile, Grecia – 10zile, Moldova, 8 zile la Strasbourg )

3. În acelaşi timp realizatorii de emisiuni erau obstrucţionaţi la deplasări cu echipă de filmare în străinătate (Vasile Bogdan, premiat în mai multe rânduri cu premii APTR i s-a aprobat deplasarea în Germania dar fără cameră de luat vederi – pentru realizarea unui documentar despre organistul Fr. Metz şi acesta a fost obligat să închirieze pe banii lui o cameră, iar copierea de pe caseta HI 8 s-a realizat la un studiou privat din Timişoara, tot pe bani proprii, deşi filmul era pentru TVR Timişoara) şi, culmea, în acelaşi timp a fost împrumutată gratuit o cameră unei delegaţii a Poliţiei, care se deplasa în Danemarca o săptămână, fără ca prin acest gest TVR Timişoara să beneficieze de exclusivitatea unor ştiri de la poliţie.

4. Cât timp a fost director, Armanca a realizat, chiar dacă prin regulament i se interzicea, emisiuni. Uneori a schimbat chiar formatul emisiunilor pentru a sluji intereselor proprii sau ale grupării sale. “Din aproape în aproape” specializată în reportaje s-a transformat în talk-show, aşa cum “Grădina tranziţiei” şi “Lumea în mişcare“, emisiuni de dezbateri sociale s-au transformat în dezbateri turistice sau s-a amânat o anchetă la zi despre scandalul privatizării combinatului de industrializarea lemnului din Caransebeş şi blocarea şoselei europene de oamenii nemulţumiţi şi s-a difuzat în schimb un material semnat de Brînduşa Armanca despre poluarea Tisei, eveniment petrecut cu un an în urmă (să fie doar întâmplătoare coincidenţa ca acest material să fie difuzat în aceeaşi perioadă în care România a fost dată în judecată pentru respectiva poluare?!

5. Pentru a-şi exploata la maximum poziţia de director, a înfiinţat asociaţia “Videovest” (cu sediul în clădirea televiziunii publice din Timişoara şi ai cărei membri fondatori au fost de voie de nevoie în principal angajaţii cu funcţii de răspundere din studio), prin intermediul căreia a organizat Festivalul Televest, la care şi-a atribuit chiar şi marele premiu. Trebuie menţionat că în fiecare an Televestul înseamnă un efort imens pentru angajaţii studioului, care şi aşa sunt mai puţini decât la celelalte studiouri teritoriale, la acelaşi număr de ore de difuzare, înseamnă zeci de ore de vizionare şi montaj pe aparatele televiziunii, multe minute de promovare pe spaţiile televiziunii publice la ore de vârf, cheltuieli diferite (400 – 500 de faxuri, 600 de telefoane, casete VHS, invitaţii, protocol, salarii ş.a.). Ar fi trebuit ca eforturile TVR Timişoara să se concentreze pe programele sale si mai putin pe un festival care nu înseamna decât promovarea intereselor unei conduceri.

6. În urma memoriului de la începutul anului 1999, 8 dintre cei 10 semnatari au fost înlăturaţi sau “convinşi” să plece din TVR: Tiberiu Ceia (fostul director), Lia Lucia Epure (publicist comentator), Mihai Junea (realizator de emisiuni), Melania Kaitor (reporter), Ximena Munteanu (reporter), Raico Cornea (fost corespondent de război al TVR în Iugoslavia), Marius Bucur (regizor), Alfred Schuppler (operator). Mai apoi un alt fost director al TVR Timişoara, Bogdan Herzog, fondatorul studioului, scârbit de tot ceea ce se întâmplă, a ieşit la pensie înainte de termen.
În urma memoriului, domnul Ovidiu Grecea a dispus la sfârşitul anului 1999, constituirea unei comisii mixte care sa analizeze problemele studioului TVR Timisoara. Acesta a fost încă un prilej de autovictimizare pentru Brînduşa Armanca. Ea a organizat o conferinţă de presă pentru a “da în vileag” faptul că televiziunea publică este verificată în mod abuziv de prefectură, poliţie, inspectorul şef de la cultură, finanţe.

Cand in sfarsit, dupa multe alte “zburdalnicii”, doamna Armanca a fost inlaturata din functia de director, parea ca activitatea studioul TVR Timisoara a revenit la parametri normali. Nici vorba, insa!

Brandusa Armanca a declansat o serie de scandaluri, menite sa torpileze credibilitatea a tot ceea ce purta marca TVR.

* XI 2002 – interviu, Evenimentul Zilei de vest: desfiinţare contracandidaţi pentru postul de director (nu a fost sancţionată pentru defăimarea angajaţilor TVR; potrivit ROF).
* 17 XII 2002 -în direct pe TVRT – “Zi de doliu” cu titlul “Profitorii Revoluţiei”: BA îi atacă pe oamenii de afaceri Ovidiu şi Marius Cristescu care s-ar ocupa cu spălare de bani, trafic de ţigări (caseta martor va fi trucată, dar există şi o copie de amator). Fraţii Cristescu solicită PDG al TVR şi CNA drept la rectificare şi acesta va fi acordat.
* 20 XII 2002 – ameninţări la SRTv că va distruge candidaţii la funcţia de director
* 21 XII 2002 – reacţie a Asociaţiei Victoria, a Luptătorilor din Revoluţia de la Timişoara că nu au fost luaţi în seamă de TVRT în cei 6 ani de când este BA director;
* 7 I 2003 – interviu de o pagină în Revista 22 – acuze nefondate la adresa unor membri ai C.A. al SRTv, a politizării concursului şi la adresa corectitudinii desfăşurării acestuia;
* 9 I 2003 – dă publicităţii o listă a intelectualilor care protestează împotriva noului director (a doua zi se va dovedi că lista era complet falsă). Reacţie împotriva BA venite din partea Societăţii ziariştilor din România şi a Sindicatului Mediavest (Timişoara, Ziua de Vest, Renaşterea bănăţeană, Prima oră, VIP în Banat);

* 15 I 2003 După validarea rezultatului concursului Armanca a organizat la sediul TVRT o conferinţă de presă ilegală, cu jigniri la adresa noului director (Ziua de Vest, Timişoara, Agenda zilei, Renaşterea bănăţeană, Evenimentul zilei de Vest)* 11 III 2003 – Întrucât s-a dat dreptul de rectificare, dar există două procese pe rol cu fraţii Cristescu pentru declaraţiile din 17 XII 2002, directorul C.Mărăscu ia decizia ca emisiunile “Pe fază” ale BA să nu mai fie în direct şi să se supună Controlului Ierarhic Redacţional potrivit ROF al SRTV.
* 3 V 2003 – Deşi nu a fost pusă în aplicare decizia privind emisiunea din 17 XII 2002, Armanca, membră a unui grup “POD” (neconstituit legal) lansează pe Internet şi se preia în presă Armaghedonul presei timişorene în care menţionează că este cenzurată (minciună sfruntata) (Evenimentul zilei de vest, Ziua de vest, VIP în Banat). Minciuna va fi reiterată în Senat de catre senatorul PRM Mihai Ungheanu şi apoi va fi preluată, fără verificare, în toate rapoartele oficiale privind presa din România
* 17 V 2003 – La Szegedin-Ungaria s-a sărbătorit un an de emisiuni “Eva magazin” la care TVR Timişoara participă, fără a exista un protocol (Agenda zilei, Timişoara, Prima oră). BA nu a prezentat niciodată un document oficial din care să rezulte modalităţile de realizare, costuri, drepturi şi obligaţii etc. (deşi pentru a colabora chiar în SRTV sunt necesare convenţii de producţie);
* VII 2003 – BA a înregistrat o ediţie a emisiunii Pe fază cu preşedintele Asociaţiei Cuponul Comtim (Creţea, membru PD) Ediţia nu a fost difuzată şi după o lună preşedintele asociaţiei a sesizat PDG şi CNA că a fost cenzurat. D-l Creţea a prezentat totul ca pe o manipulare din partea BA, că i s-ar fi interzis să apară pe post emisiunea pentru că el este de la PD. S-a dispus ca emisiunea să fie difuzată în regim de urgenţă şi au fost solicitate explicaţii BA, pe care aceasta nu le-a dat;
* 1 IX 2003 – Scandalul doctoratul Brandusei Armanca – dosarul de susţinere a doctoratului BA avea 6 carenţe şi a fost suspendată susţinerea tezei. BA declară presei că Universitatea este politizată, că sunt mârşăviile colegilor de la catedră, ale rectorului, ale celor din TVR, de unde s-ar fi timis o anonimă (Poliţia a luat declaraţii timp de 3 săptămâni de la personalul TVRT, iar presa a fost asmuţită din nou împotriva televiziunii publice: Jurnal Bănăţean, VIP în Banat, Evenimentul zilei de vest). Au fost intentate procese lui Mărăscu şi Tiberiu Ceia, dar aceştia le-au câştigat definitiv;
* 8 X 2003 – A fost desfăcut contractul de muncă al BA de la Universitate (rectorul a fost dat în judecată pentru calomnie şi acesta a câştigat);

Procese intentate de BA lui Constantin Mărăscu şi Tiberiu Ceia pentru că ar fi trimis la Universitate dezvăluirile privind deficienţele grave ale dosarului ei de doctorat. Cei doi au câştigat procesele şi a fost obligată la cheltuieli de judecată.

Procesul pentru agresarea directorului (cauza desfacerii cotractului de muncă al Brandusei Armanca) a fost câştigat de C. Mărăscu, dar, paradoxal SRTV, după schimbarea PDG al TVR nu a mai continuat procesul. Mai mult, noul preşedinte, Tudor Giurgiu, a trims către Armanca o scrisoare, înregistrată în SRTV, deci oficială, în care se arată dispus la o strânsă colaborare prietenească şi la proiecte comune. Scrisoarea a fost folosită de Armanca drept dovadă a renunţării televiziunii la acţiune. Cu această ocazie a fost despăgubită cu aproape un milliard şi jumătate de lei.

Va plac acesti demnitari ai statului roman?! Horia Roman Patapievici, Mircea Mihaies, Brandusa Armanca, Corina Suteu sau “Cristi baga-mi poneiul” Neagoe ?!!!

MAINE, DESPRE ” GHIDUSIILE ” BRANDUSEI ARMANCA LA BUDAPESTA.